Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat
trebuie , comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin
anul 1.500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura
baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii , viitorii soti
inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de “miresmele”
transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele
purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului
purtat de mireasa !)
“Cada” era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda.
Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata.
In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si apoi
persoanelor de sex masculin din familie. Dupa aceea venea randul
femeilor si la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor.
In final, apa era atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea.
De atunci dateaza la britanici vorba “Nu arunca pruncul odata cu apa in
care te-ai spalat”.
Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea
declaratie, facuta cu mandrie: “Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei
luni ma spal !”